sâmbătă, 31 martie 2012

Pădurea mică.

Visând, întrezărim prin doruri
latente pulberi aurii-
Păduri ce ar putea să fie
și niciodată nu vor fi.
Lucian Blaga
Am început cu un citat pesimist şi chiar sunt ultra-hiper-super-uber pesimist în legătură cu şansele ca, prăpădul generat în pădurile noastre de  nesimţire, inconştienţă, nepăsare şi lăcomie primitivă, să poată fi contrabalansat de acţiunile câtorva  voluntari. Oricum jaful cu şi fără acte, care ne-a adus la aproape de 25% suprafaţă împădurită, se întâmplă în cârdăşie cu autorităţile, care ar trebui să vegheze şi chiar să sporească suprafaţa împădurită, aşa cum ei cu mâna lor şi-au scris în propria lor lege. Cârdăşia asta, dacă nu e murdară  şi vinovată, atunci e cu siguranţă măcar tâmpă, de vreme ce multe din firmele mari care scot lemn din ţară, provin din ţări cu mult mai multă pădure decât noi.
Gata, că iar m-am lăsat dus de val!
Am fost să dau şi eu o mână de ajutor la o mică acţiune de împădurire. Acţiunea s-a întâmplat la marginea satului Livezile, judeţul Timiş si a fost organizată de PlantamFapteBune şi  ECOclubTimisoara .
Am avut de plantat puieţi de cer şi paltin. La cer se mai vedea câte o frunză două, cât să ştii ce ţii în mână,  paltinul în faza asta e doar un băţ... Sper să apuc să-i văd şi un pic mai mari.

Au venit mulţi oameni mici şi mari.

Unii au  adus cu ei şi tractoare, tot mici şi mari, fiecare după pricepere şi puteri.

Cred că tura asta o să se prindă, dacă o să apuce toţi o gură de apă să-i ajute până prind un pic de putere.
Când mă uit în urmă, nu-i mult...  Clar nu-i pădurea care aş fi vrut să o plantez, dar e pădurea care am putut să o plantez...
Nu ştiu cum e pentru voi, poate voi v-aţi obişnuit, poate nu aţi văzut niciodată altceva, dar pe mine câmpurile goale mă dor...
Pădurea asta mică, sigur nu contează când te gândeşti la câtă pădure ar fi nevoie, dar contează pentru mine, mă ajută pe mine să mă suport pe mine însumi şi îmi dă puterea să am pretenţii şi speranţe mai mari când mă gândesc la cei din jurul meu.



Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi! 

sâmbătă, 17 martie 2012

Suntem în grafic

De când a început primăvara să dea semne că e timpul ei, mă tot învârt prin pădure poate, poate găsesc vreun ghiocel, ori vreo brânduşă, care-s "vestitorii" clasici... Dar nimic... Nu că aş avea nevoie să-mi vestească cineva că vine primăvara; am aflat asta imediat ce am constatat că dacă's în ţoale de iarnă, chiar dacă stau în fund pe-o buturugă, mă trec năduşelile; dar aş face şi eu nişte poze.
Deci la mine în pădure (adică pădurea care-i cel mai aproape de casă), nu-i cu ghiocei şi brânduşe, e cu viorele (scilla bifolia). Deși nu-s așa spectaculoase au și ele farmecul lor. Le găsești în mici pâlcuri pe unde pădurea e mai rară și dacă le-ai găsit o dată, la anu' le găsești tot acolo; adică îs perene. Au tot timpul două frunze și sunt 6 - 10 floricele, de regulă albastre, pe o plantă. Dacă le-ai văzut o dată le ții minte. Chiar dacă au puțin polen, albinele bâzâie pe la ele, că pe vremea asta nu prea e altceva. Despre uzul lor medicinal e mai bine să uiți, 3 grame sunt suficient pentru a produce diaree, vomă, aritmii și dacă te-a părăsit norocul, chiar stop cardiac.
Salcia și alunul își arată deja mâțișorii. Dacă reușești să pornești mai de dimineață mai prinzi roua pe ei.
Alunul e probabil cel mai harnic dintre arbori, până să dispară cu totul zăpada din pădure a și început să-și scuture polenul. Mâțișorii lui sunt deja bine deschiși și chiar dacă-l scuturi un pic, abia dacă mai lasă un pic de polen ca un foarte fin praf auriu.
E primăvară. Dacă după toate astea mai are cineva îndoieli, lăsați-le deoparte, suntem clar în grafic, șarpele de apă (natrix tessellata) a ieșit de la hibernat. E încă plin de lut, din gaura în pământ unde și-a petrecut iarna. E apatic, așa că în prima fază face pe mortul, strategia lui preferată când nu poate fugi, dacă vede că nu ne-a păcălit devine un pic irascibil și ne sâsâie fără prea multă dăruire... Nu te poți aștepta la prea multă vioiciune, a hibernat probabil 4 - 5 luni și nu cred că a apucat să bage nimic în burtă.
Nu-i veninos, dacă-l vezi lasă-l în pace, e deja pe lista roșie  și asta nu-i de bine...
Se hrănește în sau pe lângă apă, cu pești, mormoloci, broaște și rareori cu șoareci. La maturitate poate fi mai lung de un metru. Dacă-l stresezi tare o să lase un lichid urât mirositor din cloacă, adică pe la capătul care nu mușcă...
Acolo unde încă mai e pădure e de bine, abia aștept să-ntind hamacu'...

Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!