vineri, 29 noiembrie 2013

Toamna-i dusă...


N-aș putea spune că am un anotimp preferat, încerc să mă bucur de toate, dar totuși parcă toamna asta am lăsat-o să treacă pe lângă mine. Apropierea iernii aproape că mă doare... Cu asta-n suflet, am pornit într-o ieșire egoistă, să trec prin câteva locuri, care-mi sunt dragi și să le revăd în haine de toamnă, doar eu cu mine însumi.
Văile, atunci când au și un pic de apă, sunt spectaculoase toamna. Repezișurile strânse între stânci și culorile toamnei din copacii ce-și întind ramurile peste apă, te determină să te desprinzi cu greu de unele locuri... Apoi merg un pic și urmează încă un loc la fel - așa nu mai ajung niciunde...
Caras Gorges in autumn


Toamna nu-i nimeni pe aici, se aude doar muzica apei și a pădurii. Plictiseală... Am glumit! E perfect!
Mai sus pe deal unde în marginea pădurii își fac loc niște poieni, găsesti tot ce-ți trebuie să pornești un foc când simți tu că ai mers destul. Ferigă și iarbă uscată, câteva crenguțe uscate de pin, toate intră în unul din buzunarele laterale de deasupra de genunchi. M-am obișnuit cu pantaloni cu buzunare din astea, nu știu cum am putut trăi atâția ani fără ei... Unul e dedicat pentru ce adun de pe drum, celălalt pentru diverse chestii utile. Câțiva pași mai încolo un pumn de măceșe aterizează și ele în buzunar... 
Ferns and pines

Deja sunt cu gândul la un ceai, tre' să-mi găsesc un loc fain de stat peste noapte. Mi-am ales un loc mai la scuteală, la intrarea unei peșteri. Am întins tenda imediat sub boltă, am organizat un pic locul de dormit și bagajele, apoi m-am ocupat de foc. Focul a pornit repede cu ce am adunat în buzunar, l-am făcut un pic în exteriorul peșterii, să tragă mai bine.
Camp, lean-to tarp
Focul e foarte important când ești singur. Nu pentru căldură, gătit, dezinfectat apă sau alte chestii din astea, ci în loc de televizor... Aș zice chiar că e mult mai bun ca televizorul. La televizor te uiți la vreun film ieftin (ieftin pentru ce ai putea învăța din el....) cu eroi de Hollywood, în comparație cu care te vei simți mic și neîmplinit, te enervezi cu niște politică, te minunezi cum vreo boarfă cu mintea complet nemobilată ajunge idolul unei generații (generației care cică o să-ți platească ție pensia...), iar între toate astea, îți înghesuie în cap tone de chestii, care cică trebuie musai să le cumperi ca să fi fericit... O ștangă! Mai bine hai și tu să ne uităm în foc!
Gata s-a încins plita. Am pus o piatră mai plată la încins. Am ales una uscată și am pus-o prima dată pe marginea vetrei să se încingă treptat înainte de a o pune direct pe jar. Dacă le pui ude, sau chiar și doar reci, direct în jar sunt șanse mai mari să bubuie și te trezești căutând fleici prin crengi... Măceșele le-am crestat înainte de a le arunca în ibric. Până am făcut eu toate astea s-a terminat și ziua... 
Dinner

Noaptea dacă n-ai obișnuința dormitului în pădure, îți ia ceva vreme până te obișnuiești cu gândul că troznetele, foșnetele  și celelalte zgomote ale pădurii, nu-s de la monștrii veniți să te devoreze. După ce reduci la tăcere monștrii din mintea ta, o să dormi liniștit.
M-am trezit pe la jumătatea nopții, m-a trezit liniștea... S-a oprit vântul. Trunchiurile fagilor și toate pietrele erau albe și pentru câteva clipe am crezut că a nins, dar era doar efectul luminii reci a lunii. Mi-am adus aminte că n-ar fi fost prima dată când, la peștera asta, mă culc toamna și mă trezesc în plină iarnă... Brrrr... Ridic fermoarul sacului de dormit, strâng gluga și mă fac ghem cu nasul lipit de tendă...
Dimineața umple de soare toată valea. E bine să te trezești dimineața în pădure, toate micile vietăți s-au obișnuit cu gândul că ești pe acolo și nu mai sunt așa timide. Mai stau o vreme în sac și spionez. Două veverițe se ceartă într-un copac, o păsărică ciugulește ceva pe lângă vatră și aparatul foto e la naiba... Nu-i bai, tot timpul cele mai faine poze le faci doar cu mintea ta, așa că mai spionez un pic...
Autumn morning


Când ies din sacul de dormit, toți vecinii se fac nevăzuți. Niște pâine prăjită pe jar, urmată de o cafea, mă pun în mișcare. Strâng ce am de strâns, dar ibricul rămâne la urmă... Pe ultimele scăpărări ale jarului din vatră mai fac o cafea și mă bucur în liniște de ea...




Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!


9 comentarii:

  1. Ehei Misule, citindu-ti Blogul, si recunoscand intrarea pesterii unde ai inoptat, am inchis pentru o clipa ochii si m-am revazut in urma cu peste trei decenii, cand descopeream aceasta pestera la inceputul lunii mai! Am revazut ionteriorul ei plin de bogatii subterane, intacte si curate! Cand insa am deschis ochii, m-a trezit realitatea cruda, stiind ca toate aceste frumuseti au fost distruse de o specie, ce azi se numeste "OM fara suflet"! Cat priveste TOAMNA si eu sunt un adept al ei! Toamna cauti ultimele raze de soare sa te incalzeasca pentru lungile zile friguroase ale iernii! Iar culorile ie sunt inegalabile altui anotimp! Sa ai parte si pe mai departe de multe clipe fericite in Natura!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai in gluma, mai in serios, cred ca ar fi destul de greu sa innoptez la o pestera la care sa nu-i recunosti tu intrarea... :) Numai bine!

      Ștergere
  2. Nu de multe ori mi-am pierdut privirea (si gandurile), intr-un foc... dar niciodata nu mi-a dat prin cap sa il numesc asa ca tine: "un televizor". Buna comparatie... mult mai multe lucruri ti se dezvaluie privind un foc, decat televizoarele din casa, pline cu prostii !
    Asa e: "cele mai faine poze le faci cu mintea".. si numai umbland si descoperind locuri, care iti bucura privirea si sufletul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Locurile care le "descoperi" si le pretuiesti nu te tradeaza niciodata, cu oamenii nu-i chiar tot timpul asa... De aia locurile, pentru mine, sunt atat de importante.

      Ștergere
  3. :) cu siguranta ai vazut "urmele" mele pe aici...n-o sa ma ascund si da, am trecut pe la fiecare postare, la unele am zambit, la altele am ras, dar am rezistat si te-am citit din "scoarta-n scoarta".Si tre sa-ti intorc zambetul, ca nu costa nimic.. recunosc, de la-nceput- esti un om frumos si mie imi plac oamenii frumosi !
    O precizare cu ingaduinta ta: primul vestitot al primaverii este alunul :)
    Asaaaa,la un ceai sau o cafea pe carari de munte, povestile mele le-ar baateee raaaau pe ale tale, dar te-ai uita pe sub spranceana si ai spune: "sigur nu e povestea mea, din padurea mea?"
    Ei, daca zambesti si ma crezi pe cuvant, ajunge :)

    -

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci pentru aprecieri si pentru timpul petrecut pe aici. Ai dreptate cu alunul, el e primul primavara, nu-i cel mai aratos, asa ca trece neobservat...

      Ștergere
    2. heeeiiii.... :) am mai intrat tiptil pe aici ... nici o poveste...
      a inflorit si-alunul si ghioceii... si iarna-i dusa.

      Tu pe unde esti?

      Ștergere
    3. Sunt viu. Merci de intrebare. Plimbari mai fac, dar de scris n-am avut vreme... Mai ai un pic de rabdare cu mine, promit si o poveste in curand... :)

      Ștergere
    4. biineeeee.... insa te trimit la DEX , sa definesti "in curand" :)

      :) e blogul tau, normal ca am rabdare, astept povestea ta :) cu nerabdare si zambind!

      Ștergere