luni, 9 iunie 2014

Să trăiești...

Ieșire de urgență la pădure, am stat departe prea mult. Deja bâzâiam ca un condesator supraîncărcat... Fiecare pas ce-l fac spre interiorul pădurii, îmi dă mai multă satisfacție decât orice formă de relaxare care încearcă, să ți-o bage în cap societatea. Pe toate canalele, din toate direcțiile, prin orice fisură, care ar putea duce cumva, la captarea atenției tale, se pompează tot felul de gunoaie (pompează e corect, că vine cu presiune, nu ți se oferă...). Trebuie să cumperi aia, trebuie să vezi aia, trebuie să mergi acolo, trebuie să te îngrămadești la coada aia... Trebuie să dai din timpul tău, din munca ta, din viața ta, ca să ai ce ți se bagă în cap că trebuie să ai... Nu are rost să mă apuc să enumăr aici, dar, uită-te un pic în urmă, la toate chestiile care te-ai agitat să le ai și de care nu-ți mai pasă acum. 
Trebuie să găsești o cale, să te mai scuturi din când în când, de tot gunoiul cu care ești bombardat și trebuie să fi sigur că e calea ta.
Calea mea, acum,  trece printr-o mare de verdeață, care-mi ajunge până-n gât.
high grass
Odată ajuns pe celălalt mal, mă simt iarăși cu mintea limpede și efectiv mă simt ca și cum, chiar fizic, aș fi lăsat ceva nasol în urmă. Mai departe merg încet, atent la ce îmi oferă pădurea. Da, la pădure e bine să fi atent, altfel ratezi oferta. Aici oferta e pe două niveluri. Primul nivel e pentru toată lumea. Nu contează că  acum poate ai de mers și îi dai talpă spre următorul popas, sau că poate ești din cei care chiar nu simt nici un fior, s-au dat jos din mașina, au exclamat clasicul "Ce aer curat!" (au văzut ei undeva că așa se face...). Ăștia nu pricep ce-i cu chestia asta, cu natura. Poate că-i o modă?... În orice caz ei vor să bifeze că or fost și or văzut. Oricare din ei ai fi, ieșitul în natură, îți face bine la creieraș  - discret, nediscriminatoriu și gratis - indiferent dacă tu bagi de seamă sau nu.
Nivelul doi e pentru cei care au timp (că de data asta nu tre să-i dea talpă...), știu să meargă în liniște și o iau un pic și pe lângă potecă. Oferta e discretă, dar când o vezi satisfacția e pe măsură.
Uite cum stau fragii, unde nici nu visam...

wild strawberry
Într-o margine de mocirlă frământată de mistreți, un pâlc de frăguțe. Nu-s multe, că aici rareori e ca la supermarket, să pleci cu plasa plină, dar sunt destule să-mi aducă aminte de locuri cu mai mulți fragi și de prietenii cu care i-am împărțit. 
Ca să iau câteva și pentru acasă trebuie să improvizez un pic... Am plecat cu puține la mine, dar fără apă nu plec, și cum  vreau și apa si fragii, asta-i soluția la care am ajuns.
wild strawberry water
Acuma, dacă ți s-a făcut poftă de fragi și te gândești să te duci să-ți cumperi un kil, să știi că eu am scris degeaba până acum... Poate că o să te bați tu satisfăcut pe burtă, cum eu nu m-am bătut, dar burta nu e totul... Bucuria de a-i găsi și de a-i culege, răscolitul împrejurimilor cu speranța că poate, poate mai gasești o frăguță, două. Toate astea n-o să le trăiești în fața raftului... Și când spun "n-o să le trăiești",  spun: o să trăiești mai puține... Ca să o închei cumva și să reduc totul la mai puține vorbe, spuse mai pe șleau, aș zice: ceea ce poți trăi, e mai important decât ceea ce poți cumpăra.
Fragii i-or păpat cei mai mici din casă... Dimineața am găsit bidonul cu apa care a mai rămas, am luat o gură și aroma discretă a fragilor m-a făcut să retrăiesc totul: bucuria descoperirii, prospețimea gustului, bucuria ălor mici...
Găsește o cale să trăiești. Să trăiești, nu să cumperi...



Haideţi  pe afară și aveți grijă de voi! 


4 comentarii:

  1. Mestere,simplu si la suflet.Exact cum trebuie sa fie.La noi in padure se fac cam in maxim doua saptamani...:) si e gratis

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am mai văzut fragi de când eram copil... strângeam cu bunica câte o oală din aia mare. Le tinea cu zahăr şi apoi făcea dulceaţă... Cea mai aromată dulceaţă pe care am mâncat-o până acum !!! Mirosea casa a frăguţe încă două-trei zile după ce acestea erau deja fierte...
    Când au trecut toate astea ??

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Timpul trece, dar daca ramai macar cu niste amintiri, nu trece degeaba...

      Ștergere