sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Într-o pădure, undeva...

Conduc, conduc, conduc... Mănânc kilometri. Știu unde merg, dar n-aș putea spune că știu unde sunt. Trec pe lângă câmpuri, sate, babe gârbovite... O pădure. Gata, am mers destul. Intru câțiva metri pe un drumeag, bag mașina după niște boscheți și îmi iau niște chestii, pentru câteva ore la pădure. Nu știu nimic despre pădurea asta, dar știu că nu-i vreo pădure cu pedigree. Nu-i în vreun parc național sau natural, nu-i vreo arie protejata de nici un fel, nu-i parte din nici un fel de zonă cu veleități turistice, e o pădure cu copaci în ea, la care am ajuns din întâmplare, atât. Am învățat să mă bucur de locuri din astea mai anonime, fără firmă de parc național sau altceva.  
forest
Mare parte din cei care au învațat să se bucure de ieșirile în natură (poate nu-i cea mai bună formulare, dar am încercat să includ pe cât mai mulți...), se pregătesc pentru marea ieșire (pentru unii sunt mai multe, dar totuși, intră ca ordin de mărime la categoria câteva...) care, ori e un traseu pe vreun munte important, ori o ieșire cu cortul într-un loc cu "faimă", ori poate vreo tură foto, gen pelerinaj, prin locuri unde cândva s-au produs niște  poze frumoase... Nu-i nimic în neregulă cu asta, doar că dedicăm prea mult timp pregătirilor și visării și prea putin timp bucuriei de a fi în natură. Sunt multe, multe locuri aproape de casă, accesibile, care te așteaptă să le descoperi. Așa e și pădurea asta, nu-i aproape de casa mea, dar sigur e aproape casa cuiva.
forest
Prima surpriză, chiar daca o fi mică pentru voi, e mare pentru mine... Un pițigoi obez, stă liniștit pe-o cracă și-mi pozează cum nici unul din frații lui n-a facut-o. Experiențele mele cu frații lui au fost foarte enervante pentru mine... Deobicei șmecherii ăștia umblă în gașca, invadează câte un mic copac și-și văd de treaba lor acolo, până când mă simt că încerc să-i fotografiez, apoi parcă la un semn încep să sară ca apucații unul în locul altuia în mare viteză și într-o ordine care pare aleatorie, dar am început să bănuiesc că e o mișcare care o exerseaza îndelung doar ca să mă scoată din sărite. Tot ce se mai vede sunt niște bile galbene pufoase, care se mișcă bezmetic, în perimetrul coroanei copăcelului, oricare ar fi el... Apoi, toți deodată, zbârr! la trei copaci mai încolo, unde iarași ciugulesc cuminți fiecare pe locul lui... Dacă, nu ți-ai învațat lecția și te gândești să încerci iarăși, totul se repetă la nesfârșit. Dar nu și de data asta. Grăsuțul ăsta stă apatic și nu-i pasă în nici un fel de mine, ceea ce mă bucură nespus.
the great tit, parus major
N-apuc să merg nici o juma' de oră că în timp ce mă apropii de o zonă puțin mai deschisă, cu smocuri de iarbă mai înaltă, văd o vulpe făcand un salt în sus urmat de un picaj în unul din smocuri. N-a prins nimic. Se îndepartează câțiva pași apoi se oprește și se întoarce fixând insistent smocul... Eu îmi închipui ce mare poză o să fac în timp ce mă bâlbâi încercând să schimb obiectivele cât mai repede. Când sunt și eu gata, vulpea se răzgândeste și  pornește oarecum către mine. O urmaresc prin obiectiv. Trece cu nasul în pământ urmărind un traseu, pe care nu am niciodată suficienta deschidere să fac un cadru cu adevărat bun, dar declanșez oricum. Dintr-o dată ridică capul și își schimbă direcția, de parcă, brusc i-ar fi venit altă idee, și se pierde prin tufe.
the fox
Pădurea asta, poate neînsemnată, mi-a dat în câteva ore satisfacții pe care nu le-am avut in ture îndelung pregătite. 
Când ai în plan câte o tură importantă, e o idee buna să-ți programezi mici ieșiri în locuri de care ești aproape. În astfel de ieșiri, aparent neimportante îți formezi deprinderi și reflexe (sau doar le exersezi), care te vor ajuta să te bucuri cu adevărat în "marea" ieșire pe care o plănuiești.
Deci, dacă pe lângă casa ta, vezi vreo pădure la orizont, bagă ce crezi tu în rucsăcel și fă-i o vizită. S-ar putea să te aștepte o surpriză plăcută.



Haideţi  pe afară și aveți grijă de voi!