joi, 18 iunie 2015

Ciocănitoarea mare neagră

Stau la  baza unui plop, frământ niște așchii de lemn în mână și mă zgâiesc în sus la o scorbură ovală, pe la 7-8 metri înălțime. Nu-mi pot șterge de pe față un rânjet de automulțumire.
Povestea a început pe la mijlocul lui februarie... Încercam gheața de pe un crac de apă mlăștinos și năpădit de trestii, care mă despărțea de partea mai serioasă a pădurii; pe partea mea erau mai mult boscheți; cățeaua mea trecuse deja și se uita nedumerită spre mine. Am găsit un loc cu mai puține trestii unde gheața era mai compactă (nu neapărat mai groasă...), m-am uitat la cățeaua cea zdupeșă și un zâmbet parșiv mi-a umplut fața... Am bătut de două ori cu palma pe buzunarul cu gustări și haplea s-a și aruncat din vârful malului, pe gheață și după  un derapaj scurt însoțit de un chelălăit, se lingea recunoscătoare pe bot. 



OK, am pășit și eu pe gheață și cu pași șovăitori, atent la fiecare pârâitură am trecut dincolo. Imediat ce am ieșit din boschetaraia de pe malul apei, am văzut ceva miscare într-unul din copaci. O pasăre mare neagră, cu ceva roșu pe creștet, s-a dat pe partea cealaltă a copacului și am auzit ceva ciocănituri... Când am încercat să mă apropii și-a luat zborul. A cântat pe toată durata zborului. Asta mi s-a părut ciudat!
Când am ajuns acasă, m-am dus ață la cartea cu păsărele și m-am pus pe răsfoit. Am găsit-o neașteptat de repede... O cheamă ciocănitoarea mare neagră (dryocopus martius)... 
Mă, păi voi glumiți cu mine! Cum să-i spui ciocănitoarea mare neagră, la o ciocănitoare mare negră? I-auzi, ornitologie!...  Joacă de copii! Păi da asta știam și io să vă spun în secunda când am văzut-o: ciocănește deci e ciocănitoare, îi mare și neagră deci... îi mare și neagră... Pui tu "logos" în coadă la ceva care se ocupă de lucruri atât de vădite? Ornitologie - pârțologie! 
Gata, mâine dimineța până nu se moaie gheața, mă duc îi fac poză față și profil, iar apoi să nu mai aud de păsăret. Mergem la pădure să prăjim slană, nu să umblăm cu ochii-n crăci!
E de la sine înțeles că lucrurile nu au decurs nici pe departe așa... Au urmat multe alte iesiri cu urechile ciulite. Cum auzeam cântecul  de zbor ("cru-cru-cru", zice la carte), care o caracterizează, porneam în direcția respectivă până îl pierdeam... Următoarea ieșire mă învârteam în zona unde auzisem cântecul ultima data, până îl auzeam iarași. Tot așa din aproape în aproape, cu mult noroc și nițică răbdare, pe la mijlocul lui aprilie mergând în direcția cântecului am ajuns în apropierea unui pâlc de plopi tremurători. Am pornit cu grijă, dar plin de speranță pe direcția lor, pentru că mi-am amintit că undeva am citit că ciocănitoarea asta preferă plopul (în pădurile de câmpie), când se apucă să-și facă cuib. Am luat pe rând la verificat fiecare plop (nu erau mulți) și, în sfârșit, am găsit ce căutam. Ca la carte, așchii la bază, scorbură ovală, plop... Hmm... Până la urmă știu și ornitologii ăștia ceva. 



Au urmat câteva ieșiri în care mergeam ață la cuib, mă cuibăream și eu în zonă, nu prea aproape, cât de departe îmi permitea teleobiectivul și încercam să prind fiecare mișcare. Din ce m-am prins eu era o pereche așa că am început să visez poze, cu juniorii scoțând clonțul din scorbură și părinții cu larve-n cioc... Da, uneori visez poze care nu le voi face niciodată, iar alteori (mai rar) fac poze pe care n-am visat că le voi face vreodată... Cam așa-i cu multe chestii în viață...  Ceva poze am făcut.










Am și filmat ceva, dar nu am strâns suficient material să fac un clip mai serios, dar poate că o să-l pun cândva aici oricum.

După o pauză de vreo două săptămâni mergeam iarăși către cuib. Ardeam de curiozitate să văd ce s-a mai întâmplat. Poate că au ieșit puii și o să am șansa să fac poza care-o am în cap. 

Sunt mult mai multe frunze acum, așa că îmi ia ceva vreme să găsesc un loc să pun aparatul pe trepied și să am și vedere liberă către cuib. În sfârșit termin de instalat tot și mă uit mai bine prin lentilă. Ceva nu-i în regulă! Intrarea în scorbură arată diferit. Nici urmă  de ciocănitori... În schimb apare un țiclean, intră cu tupeu în cuib, apoi iese și începe să meșterească ceva la intrare... Uitându-mă mai bine, văd că a micșorat intrarea cu pământ... 




A confiscat cuibul! Tupeistu' dracului! Și acuma io cu pozele din capu' meu ce fac? Cum le dau drumu' în lume?


Cu ciocănitorile nu știu ce s-a întâmplat. A fost prea repede (cred...), ca puii să fie gata de plecare... Le-o fi făcut țicleanu' ceva? Or fi pierit din altă cauză? Nu știu... 


În stânga cuibul de ciocănitoare mare neagră, iar în dreapta același cuib modificat de țiclean.


Ornitologii au nimerit-o când au zis că ciocănitoarea mare neagră e o  specie cheie, pentru că asigură locuri de cuibărit pentru alte păsări sau mamifere mici. 


cântec în zbor
Asta e o carte faina, bine ilustrată, scrisă omenește, nu în limbajul științifico-lemnos din alte ghiduri: https://www.mormota.ro/sor-pasari-comune-din-romania.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Black_woodpecker
http://dev.adworks.ro/natura/specii/232/Ciocanitoare-neagra.html

Haideţi  pe afară și aveți grijă de voi!