duminică, 21 august 2016

Pâine pe băț

Căldură mare. Iarăși am ratat plecarea de dimineață. Teoretic e încă dimineața, da' așa mai către prânz. Toate gâzele s-au trezit și-s ocupate. Dacă stau să fotografiez tot ce văd, nu mai ajung la nici o pădure... Încerc să mai ignor din mulțimea de subiecte ce se cer pozate, dar nu-mi prea iese. 
În marginea unui crâng de plopi, un tufiș de vetrice mă atrage cu florile ca niște nasturi galben intens. Vetricea (Tanacetum vulgare) e ușor de recunoscut de departe și greu de confundat cu altceva, de aia mi-as dori să o pot folosi în cât mai multe feluri. Din păcate deși a fost folosită și cultivată multă vreme ca plantă medicinală și chiar condiment, conține un ulei esential care e  toxic. E una din plantele în care proprietatile medicinale și efectele secundare se luptă între ele, așa că pentru mine orice formă de utilizare internă cade. Florile uscate erau folosite des pentru a ține departe insectele, dar uitându-mă la cum se plimbă furnicile pe asta, am ceva îndoieli...

tansy

În pădure e relativ liniște la ora asta; doar ceva pasăre mică cu ciripit metalic, mă dă de gol zburând înaintea mea din copac în copac pret de câteva minute.
Mai merg ceva vreme, doar ca să mă îndepărtez de poteci, după care încep să caut un loc ceva mai deschis unde să pot face un foc și să-mi pun dosul pe ceva buștean. Nu-mi ia mult să găsesc locul perfect. Focul răsare repede, chiar dacă a plouat ieri, sunt destule crengi uscate rămase atârnate prin copaci.
Am venit chitit să fac o pâine, o pâine pe băț. E un aluat fără drojdie căruia nu știu cum să-i zic în românește, pâine nedospită ar fi o variantă... Se cheamă bannock în Scoția, de unde vine și în America de Nord, unde e destul de popular. 
La aluat am folosit o cană de făină (200-250g), o linguriță de praf de copt, 2 linguri ulei de măsline, sare și poate ceva mai mult de jumătate de cană de apă.

bannock ingredients

Aluatul are o grămadă de variante și e destul de iertător, așa că dacă ai chef să-ți folosești imaginația, nu te da înapoi.
Frământatul... Am pus totul într-o mică oală, am adaugat uleiul, am amestecat puțin, apoi am adaugat treptat apă și am amestecat cu lingura de lemn până am ajuns la consistența plastelinei. Aluaturile cu praf de copt nu prea trebuie frămâtate mult. Oată ce ai ajuns la consitența care o vrei, gata cu frământatul, îl lași în pace că-i faci mai mult rău. Am răsturnat aluatul pe o pungă întoarsă pe dos și cu mâinile pudrate cu făină, am început să  formez un fel de vierme lung și ceva mai plat... Apoi au apărut țânțarii și lucrurile au devenit mai intense. Trebuia să formatez viermele, dar trebuia să flecesc și micile bestii, care parcă știau că am altceva de făcut. Până la urmă mi-am scăpat câteva scatoalce făinoase peste mutră, așa că la sfârșitul procesului arătam ca ceva strigoi de holywood. 
Oare dacă-mi făceam o coroniță de vetrice, mă lăsau țânțarii în pace?

bannock dow

Am lăsat aluatul să se odihnească, în timp ce am curățat de scoarță un băț verde de alun. Am pus bățul deasupra focului să se încinte puțin. Apoi am înfășurat aluatul în spirală pe bățul fierbinte. Aluatul parcă se prinde mai bine dacă bățul e bine încintat. Pentru ca să nu se desprindă viermele de aluat de pe băț, trebuie să fi atent să ascunzi dedesubtul spirelor partea de la începutul și sfârșitul spiralei. Strângi un pic cu mâna aluatul pe băț și îl fixezi deasupra patului de jăratec.

bread on a stick

Acuma ai de așteptat. Dacă e de așteptat o cafea ajută, așa că am proptit ibricul într-o margine de vatră. Până-i gata cafeaua, îmi fac de lucru cioplind o scobitoare ca să testez pâinea. Scobitoarea-i pregătită, cafeaua e gata, așa că mă învârt un pic prin preajmă, cu cana în mână, fără să pierd din vedere focul și instalația de copt pâinea. 

cofee and bannock

Liniște-n pădure, niște fluturi zboară dintr-un petic de lumină-n altul și într-un stejar bătrân un țiclean diliu defilează cu capul în jos pe o creangă putredă. Pe țiclean îl știu, nici n-are rost să mă duc după aparat, că știu că numa face mișto de mine. Mai dă-le-ncolo de poze, mai bine mă bucur de cafea. Miroase un pic a pâine... Fuga la foc să mai întorc aluatul și pe partea cealaltă.
Jarul s-a împuținat, dar nu mai e mult până-i gata. Cobor un pic instalația, ca să profit la maxim de ceea ce a mai rămas.

almost ready

Când gătești pe focuri mici totul e mai complicat. Nu îți vine să mai pui pe foc, pentru că vrei să se consume cât mai mult până pleci, să fie nevoie de cât mai puțină apă ca să-l potolești de tot. Dar vrei să și termini de gătit ce te-ai apucat. Ce-ți rămâne de făcut e să aduni cu o vargă jăratecul pe lăngă ce ai de gătit, să cobori țepușe sau ce ai, să sufli din toți bojocii și să încerci să scoți cât mai mult din ce a mai rămas... De data asta mi-a ajuns la limită. Cam așa arată pâinea când e gata.

bannock

Ca să vezi dacă pâinea e coaptă pe dinăuntru poți să faci câteva teste. O înțepi  să vezi dacă nu se prinde aluat din interior pe scobitoare. O ciocănești cu un băț, trebuie să sune un pic a gol. Dacă primele două teste ies bine, împingi pâinea un pic în sus pe țepușă să vezi dacă lasă aluat necopt în urmă. Dacă țepușa rămâne oarecum curată, poți să scoți pâinea. Uite așa arată pe dinăuntru.

bannock

Acuma mai rămane partea cu mâncatul. 
Știu, știu. Vrei să zici că trebuia să prăjesc și un cârnat, că s-ar potrivi numa bine în gaura aia... Ei bine, n-am! Trist, știu... Am plecat la pădure complet nepregătit! Nu-i corect! Nu așa se procedează! Să-mi fie rușine!
Da, da. Bine, bine...
Da', îți mai aduci aminte de uleiul ăla de măsline de la început? A mers perfect! Câte o bucată de pâine proaspătă, atinsă cu un pic de sare și muiată bine în ulei de măsline... O minune! Cafeaua stă caldă, pe ultimii tăciuni încă fierbinți... Țicleanul diliu mă privește invidios...
Raiul!




Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!


2 comentarii:

  1. Mișule, mi-a lăsat ”gura apă” pita ta! Cu prima ocazie incerc și eu! Dar...eu nu uit ...cârnațul!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca n-o sa uiti carnatul, o sa-mi lase mie gura apa!

      Ștergere