luni, 30 ianuarie 2017

3 poze, 2 vorbe - Ianuarie 2017


white phase common buzzard (buteo buteo)
O poză în care mi-am pus mari speranțe, cercurile albe din jurul ochilor, care aproape se unesc, fața aparent mai înfundată și penajul ceva mai înfoiat, m-au făcut să sper că e ceva huhurezo-buhă... Dar după un schimb de mesaje cu niște oameni care știu mai multe, a trebuit să accept că e doar un șorecar comun (buteo buteo), probabil juvenil... Părerea majorității suna cam așa: "white phase common buzzard"... Care-i treaba cu "white phase"? E o chestie care trece la maturitate? Habar n-am... Dacă e cineva care știe, spuneți-mi și mie.

Great heron
Iarăși egreta mare, un pic mai de aproape... Ziua e aceeași, balta e aceeași, egreta e aceeași... Asta-i tot.

Eurasian wren
Ochiul boului, o pasăre groaznic de vioaie, care până acum a fost un constant motiv de frustrare... Te lasă să te apropii doar cât să-ți mențină trează speranța că până la urmă o să-i poți face o poză, apoi zvârrr în următorul tufiș - niciodată prea departe... Parcă spune: Hai, hai că poți... Nț, nu de data asta!




Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!

joi, 19 ianuarie 2017

Egreta și fazanul...

Ger... Zăpadă nu. La pădure, o glazură subțire de zăpadă înghețată, acoperă frunzele căzute în toamnă. Combinația asta acoperă toată pădurea cu o scoarță crocantă, care trosnește zgomotos la fiecare pas. Parcă aș călca pe un covor gros de fulgi de porumb. Nu are nici un rost să încerc să mă mișc mai cu atenție; astăzi, în pădure, nu am șanse să mă apropii nici măcar de-un melc.
M-am îmbrăcat un pic cam optimist pentru ce se întâmplă pe aici, dar n-am încă chef să mă întorc acasă... În apropiere sunt niște bălți, care îmi închipui că acum sunt înghețate tun. Cu nițel noroc, poate că acolo o să am parte de vreun prilej să fac o poză. 
Până în zona bălților merg în pas vioi, să-mi pun un pic sângele în mișcare, dar pe măsură ce mă apropii, reduc ritmul și încep să fiu atent pe unde calc. Când ajung în apropierea stufărișului o iau încetișor... De fiecare dată când mă apropii de marginea bălții, mă simt de parcă aș deschide un cadou, nu știu niciodată ce o să zăresc când dau de o răritură în stufăriș și văd suprafața bălții. 
Surpriză: o egretă mare!
Great heron on frozen pond
Bineînțeles n-am știut să-i spun pe nume în clipa când am văzut-o, mi-a fost clar că-i un fel de stârc... E exact ca un stârc cenușiu, numa' că-i alb... Privire rece de reptilă, mișcări eficiente și pline de grație. După ce am făcut un număr liniștitor de cadre și am certitudinea că vreo câteva au și ieșit, încep să mă gândesc că parcă ceva e greșit  în imaginea asta... Parcă o pasăre ca asta ar trebui să fie în țări mai calde... De fapt, cum stau așa nemișcat în stufăriș, simt că și eu ar trebui să fiu în țări mai calde.
În planul secund un fazan bondoc, face o traversare caraghios de pripită peste lacul înghețat. Pentru câteva fracțiuni de secundă cele două păsări atât de diferite sunt în același cadru. Mi se pare atât de bizar că abia mă pot abține să nu râd. 
Great heron and pheasant
Mă gândesc că-i material de-o fabulă aici... 
Egreta, grațioasă, călătorită, ai putea zice școlită, capabilă de un zbor lung împărțit în mai multe etape către un obiectiv îndepărtat, dar foarte rară - fazanul, primitiv dar colorat intens, n-a ieșit din cartier, școlit la partid, capabil doar de zboruri scurte fără noimă, dar abundent. Seamănă cu peisajul politic cu care ne-am obișnuit... Egrete puține sau deloc, fazani grămadă. Da... Păcat, nu pot să mă eliberez de tâmpenii nici aici...
Pe drumul de întoarcere am mai avut parte de un fazan zbuciumat, care a decolat cu mare hărmălaie din niște boscheți foarte aproape de mine, doar ca să se oprească zece metri mai departe, într-o zonă cu zăpadă troienită.
Pheasant in the snow
Pe câmp am mai văzut la mare distanță încă două egrete mari, una din ele părea că are ceva în vizor. Nu am încercat să mă apropii, nici nu cred că aveam șanse.
Mai târziu, acasă, când am găsit ceva vreme să mă și documentez, am aflat că există totuși un mic număr de egrete mari care iernează la noi și că au fost observate cazuri în care vânează mici rozătoare. Din motive care mie îmi scapă, printre oamenii de știință e o mare nehotărâre despre cum ar trebui să-i zică: Egretta alba, Ardea alba sau Casmerodius Albus... Mai multe despre egreta mare găsiți aici, despre fazani găsiți în presă.



Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!