luni, 26 iunie 2017

O zi pe o insulă

Insula Mahe, Seychelles


O mică insulă în Oceanul Indian, ceva mai la sud de ecuator, un fel de paradis pentru cea mai mare parte a oamenilor. Un paradis artificial și comercial, pentru cei care vin la hoteluri-stațiune, unde plătesc din greu  să se separe de realitățile nu întotdeauna paradiasiace ale vieții într-un astfel de loc. 
Dar se poate și altfel... 
Soarele, nisipul, valurile, briza sunt constantele locului așa că o să mă bucur de ele în zilele și orele când nu voi avea chef sau energie să fac altceva. Până atunci am kilometri de plaje pustii de scotocit și destulă pădure tropicală ca să mă țină ocupat ceva vreme.
beach Mahe island
În zona în care mareele își fac de cap, printre aflorimentele de granit care garnisesc mare parte din plaje, e terenul de joacă a vreo două specii de crabi fantomă. Sunt unii mai mititei, albi-rozalii, extrem de iuți, mereu în mișcare - ăstora le place să circule în găști mai mici sau mai mari, sau să se caftească doi câte doi, din motive de neînțeles pentru noi ăștia care nu suntem crustacee.  N-am reușit să fac o poză decentă cu ăștia... Ceilalți sunt ceva mai mari și mai ușor de pozat cu un pic de răbdare... Au un fel de mici coarne deasupra ochilor, pe care îi mișcă independent în toate direcțiile.  Sunt extrem de precauți, nu i-am văzut îndepărtându-se prea mult de intrarea în vizuina săpată în nisip. Ăsta mă supraveghea, neîncrezător, cu patru din cele opt picioare în intrare, gata să dispară într-o clipită. Aș fi putut sta ore întregi să mă amuz de felul în care își mișca și rotea ochii în toate direcțiile, dar ținea totuși neabătut măcar un ochi pe mine... 
ocypode ceratophthalma, horned ghost crab
Crabul fantomă cu coarne (Ocypode ceratophthalma), iar ceilalți greu de pozat, probabil crabi fantomă albi-rozalii (Ocypode ryderi), asta știu acuma, atunci am știut doar că-s crabi...
Câteodată, în zonele de plajă care nu sunt umbrite de cocotieri și boscheți mai puțin proeminenți al căror nume n-o să-l știu niciodată, la limita fluxului, apar adevărate covoare verzi cu flori rozalii. E o variantă tropicală de gloria dimineții - gloria dimineții de plajă (Ipomoea pes-caprae) sau patatran cum îi spun băștinașii. E o plantă lipsită de pretenții, care protejează de eroziune dunele de nisip de la limita plajei și oferă loc de refugiu diverselor mici creaturi ce-și fac veacul la limita plajei. Patatran-ul ăsta suportă fără probleme să fie pulverizat constant cu picături minuscule de apă sărată din spargerea valurilor și din timp în timp chiar să fie făcut leoarcă de câte-o maree mai înaltă. 
Aici și-a făcut vizuina ceva crab mititel. N-a ales rău deloc!
beach morning glory, ipomoea pes-caprae
Pădurile tropicale care acopera versanții insulei sunt sursa a numeroase pâraie.  Multe din aceste pârâiașe travesează șerpuit câte-un colț de plajă. Meandrele trasate prin nisipul fin nu sunt niciodată exact la fel.  Ultima bucată de drum a pârâului până la vărsarea în mare, e redesenată la infinit după fiecare flux care inundă plaja, ștergând vechea albie. Astfel poți găsi câte-un mic colț de plajă, al cărui farmec se rescrie la nesfârșit, ai putea gândi că la întâmplare, dar de fapt ținând cont de o sumedenie de condiționări naturale. Unele din condiționări sunt constante (maluri stâncoase, bolovani uriași, rădăcinile copacilor...), iar altele sunt variabile (înălțimea fluxului, debitul pârâului, un frigider pe care nimeni nu-l mai vrea...).
small river crosses the beach
Pe lângă cursurile astea mici de apă e loc bun de pândit câte o poză... Diverse păsări își fac veacul mai degrabă pe aici. Un stârc cenușiu (Ardea cinerea) se plimbă de-a lungul malului, e poate singura prezență familiară dintre păsările de pe aici, motiv să mă bucur chiar mai tare. În locurile în care apa oceanului e foarte puțin adâncă până la mare depărtare de mal, l-am mai văzut pe câte o limbă de nisip, sau în zone unde coralii ajung chiar sub oglinda apei,  săgetând câte un peștișor de parcă ar fi printr-o luncă de pe la noi.
grey heron, ardea cinerea
Ceva mai departe, pe malul aceleiași ape, o pasăre mai mică, cu alură de stârc, patrulează  malul apei cu un fel de neastâmpăr... Pare să găsească locurile potrivite, reușește să se facă uneori chiar una cu peisajul, dar totuși ceva nu prea-i merge. Ciocul aproape disproporționat de lung și puternic, săgetează iar și iar oglinda apei fără nici un fel de rezultat... Nerăbdarea o trădează de fiecare dată. E un juvenil de stârc cu spatele verde (Butorides striata), când îl urmăream prin lentila aparatului de fotografiat, nu știam asta, am crezut că-i doar o pasăre mai puțin băftoasă, dar acum înțeleg de unde venea nerăbdarea...
green backed heron juvenile, butorides striata
În aval, un stârc cu spatele verde, adult, privește dezaprobator înlățuirea de încercări eșuate ale juvenilului. '' Eeh, tinerii din ziua de azi...". Nici măcar nu se deranjează să încerce ceva, stă și privește critic... După o vreme se desprinde pentru un scurt zbor până la un bazinet umbrit din apropiere, unde fără să șovăie prea mult, prinde ceva, îi dă drumul pe gât și pleacă mai departe.
green backed heron adult, butorides striata
Când se apropie sfârșitul zilei, e foarte ușor să găsesc un cotlon aparent izolat, fără ca să fie cu adevărat departe, unde să stau liniștit și să-mi trag sufletul, fără să mai am pretenția să mai trag vreo poză. Un apus, colorat ar prinde bine, dar au apărut niște nori lăptoși, care au și ei farmecul lor.
peaceful place on the beach
În vecinătatea ecuatorului întunericul se lasă incredibil de repede, asta e ceva ce va trebui să bag în ecuație atunci când o să-mi planific următoarele plimbări pe aici. 
Nu prea sunt un individ care se simte bine la mare, nu că aș avea ceva cu marea în sine... Mă scot din sărite situațiile în care trebuie să te distrezi musai într-un anume fel... De data asta, tre' să stai trântit pe plajă și să te perpelești la soare, undeva la o distanță mulțumitoare de locul unde se sparg valurile, locul de unde vin răcoritoarele și locul de unde urlă muzica... În cele mai multe locuri în care se merge doar pentru asta, sunt enorm de multe alte lucruri de văzut și de făcut...


Haideţi  pe afară și aveți grijă de voi!

3 comentarii:

  1. zau ca am deschis google maps...
    no, putina diversitate si o vacanta vara, e binevenita :) dar te-ntorci, nuuu?! cred ca povestile din padurile noastre au un farmec aparte :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am intors :). Cum zici, diversitatea-i buna, da' n-as da padurile de pe la noi pe nimic altceva.

      Ștergere
  2. m-am linistit, atunci!
    astept urmatoarea poveste din padurea "de pe la noi" :)

    RăspundețiȘtergere