sâmbătă, 30 septembrie 2017

3 poze, 2 vorbe - Septembrie 2017


Sturnus vulgaris
Pe spatete unei oi, un juvenil de graur (cred că de acolo vine culoarea un pic ciudată a penajului), călătorește cu stil. Plimbare domoală, legănată și cu masa inclusă - lâna încâlcită a oii e plină de mici insecte pe care pasărea le ciugulește fără efort. Toată lumea câștigă.
Vanessa atalanta
Amiralul roșu (Vanessa atalanta), profită de ultimele zile însorite înainte ca toamna să-și facă cu adevărat simțită prezența. Probează metodic, cu trompa crăpăturile scoarței de salcie. În locurile în care găsește ceea ce caută, zăbovește mișcând din aripi și antene. 
Dendrocopus major
Fixată în surplombă așa cum doar ciocănitorile pot, o femelă de ciocănitoare pestriță mare, caută larve în trunchiul unui copac proaspăt culcat de furtună. Se pare că nici pentru ea poziția nu e chiar facilă, așa că din când în când, trece pe partea opusă a trunchiului, aparent doar pentru a se odihni.



Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!

marți, 26 septembrie 2017

Orientare - metoda umbrei

Câtă vreme mai e soarele pe cer și polii mai sunt la locul lor, am zis să încerc și metoda asta de aflare a punctelor cardinale. Nu-i vreun mare mister, în teorie toată lumea pare să știe tot ce e de știut despre asta - în practică, puțini se deranjează să  încerce. 
Unul din motivele pentru care eu nu am pus-o în practică până acum, e că pare ușor de ținut minte și totul pare atât de simplu încât nu merită să-ți pierzi timpul cu ea dacă nu ai cu adevărat nevoie. Dar o dată ce te deranjezi să o pui în practică îți dai seama nu numai că e chiar mai simplu decât ai crezut, dar e și mult mai rapidă decât aveai impresia. Nu e nevoie de ore ci doar de 10 - 15 minute pentru a face o determinare suficient de precisă pentru o orientare generală.
M-am apucat să fac treaba asta într-o pădure nu tare rară, așa că a trebuit să mut o dată instalația și să o iau de la capăt, pentru că n-am reușit să anticipez corect cât o să stea lumina soarelui pe petecul care l-am ales.
Deci am înfipt bățul și am marcat cu un bețișor vârful exact al umbrei. E bine să alegi un băț un pic mai năltuț dacă vrei să termini repede - cu cât bățul e mai înalt cu atât mai rapid obții o diferență notabilă de la un vârf al umbrei la altul.
Primul reper
Nu e nevoie ca diferența asta să fie foarte mare, un lat de palmă e suficient. Când ai o diferență semnificativă, pui al doilea reper exact în vârful umbrei. Eu am pus o nuia dreaptă care unește cele două repere. Poți să tragi o linie. Poți să nu mai pui al doilea reper ci doar să unești cumva primul reper cu vârful exact al celei de-a doua umbre. În funcție de ce resurse ai, faci cum poți să evidențiezi o linie care unește cele două repere cu care ai marcat vârful umbrei.
Al doilea reper
Linia care ai obținut-o, marchează direcția vest-est. Primul reper cu care ai marcat vârful umbrei e vestul - întotdeauna, oriunde pe pământul ăsta. Asta e bine să-ți fixezi în minte și scapi de toată gimnastica mentală de genul: "ăăă dacă asta e linia vest-est și eu sunt la ecuator și soarele-mi bate-n ceafă, însemnă că... ăăă". 
Mai bine bagă la cap: PRIMUL BĂȚ E VESTUL. Gata.
Busola indica nord
Dacă ești foarte la nord, sau foarte la sud (mai greu de ajuns...), acolo unde e jumătate de an noapte și jumătate de an zi, metoda asta nu mai funcționează... Peste 65 de grade latitudine, în oricare din emisfere, nu mai merge. Da' acolo-i frig și nu ne place.

Recapitulare:
# PRIMUL BĂȚ E VESTUL.
# Băț lung - timp scurt.
# Un lat de palmă diferență.
# Peste 65 de grade nu merge.



Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!