miercuri, 18 iunie 2014

Vulpea la cireșe.

S-au făcut cireșele, cireșele păsărești adică. Le zice păsărești, așa un pic din invidie, nu că n-ar fi bune.  Îs foarte bune, dar numa' păsările ajung la ele... Cireșii, care cresc în pădure, bagă toată energia de care fac rost, în lupta pentru a prinde cât mai multă lumină. Cresc drept și iute cu o coroană mică și practic fără nici o cracă laterală, înafara coroanei. Nu ai nici o șansă să ajungi omenește la cireșe, dar îs destule bune și din cele căzute pe jos.
Un pic mai încolo văd ceva mișcând chiar în marginea potecii... E o vulpe. E cu spatele la mine și foarte atentă la ceva. Deși își schimbă locul de câteva ori, parcă căutând ceva pe jos, nu reușesc să prind un cadru decent. Nu văd decât ba o spinare, ba un vârf de coadă... Încerc să mă apropii și chiar reușesc, dar tot fără să găsesc un unghi care să mă avantajeze... Până la urmă mă simte și țâșnește în boscheți. Oftez și mă ridic... Încă una din întâlnirile mele frustrante cu vulpi... Nu pot să nu mă gândesc cât de ușor mi-ar fi fost să o împușc și cât de greu e să scoți o fotografie decentă... Dar, peste frustrări din astea tre' să înveți să treci repede, altfel ajungi rapid fotograf de nunți. 
Mă roade curiozitatea să aflu ce tot căuta vulpea... Ghici ce? Cireșe! Vulpea era ocupată să-și umple burta cu cireșe. A simțit și ea nevoia unui desert. Fac o poză la cireșe cu telefonul. 
wild cherry
Scuze, poza a ieșit chiar ca una făcută cu telefonul...Câteodată fac poze doar pentru că mă ajută să fixez în minte ceva ce tocmai am aflat. De fapt în mare parte ăsta e și motivul pentru care m-am apucat de blogul ăsta; nu că îmi închipui că aș avea mare lucru să vă învăț, ci mai degrabă vreau să fixez mai bine lucrurile care reușesc eu să le învăț... 
Când ridic privirea, înțepenesc; un pic mai încolo, vulpea se uită la mine, ascunsă printre buruieni. Mai vrea cireșe... Un vârf de ureche o dă de gol. Pun încet aparatul la ochi si mă întind lin în lateral, fără să-mi schimb totuși prea mult poziția generală, când văd botul umed și un ochi, declanșez zeci de poze și apoi respir. 
fox
E încă acolo. Am ceva poze, așa că risc să trec într-o poziție mai comodă, stăm niște secunde ochi în ochi și mai declașez o rafală... S-a dus, din două salturi a dispărut. 
Acum sunt recunoscător că nu m-am apucat să schimb obiectivele pentru poza cu cireșele, iarăși m-ar fi prins subiectul principal nepregătit... 
Nu pot să vă spun de câte ori s-a întâmplat ca ocaziile de pozat să mă prindă fără nici un obiectiv pe aparat, pentru că tocmai schimbam teleobiectivul, cu obiectivul de macro... Parcă atunci se întâmplă toate, când stau ca prostul cu aparatul atârnat de gât și cu câte un obiectiv în fiecare mână; atunci căprioara trece poteca, se oprește și-și flutură limba la mine, mistreții fac pasul ștrengarului în șir indian și vulpea face moonwalk cu un fazan la subțioară, care-i cloncăne ritmul. Toate fix sub nasul meu! 
Bine, bine... Am exagerat! Vulpea n-avea fazan la subțioară.



Haideţi  pe afară și aveți grijă de voi! 

15 comentarii:

  1. Ei , si eu nu stiam cine lasa cacareze cu samburi de cirese la mine in gradina noaptea cand dadea o raita sa gaseasca vreo gaina uitata de cu seara,pentru cina ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am vazut si eu prin padure "dovezi solide"...cu samburi.

      Ștergere
  2. la fragute, n-am zis nimic...daa, la cirese, nu ma pot abtineee :)
    duminica trecuta, am dat iama... mmm...au fost de toate felurile si culorile, cele negre amarui sunt un deliciu si nu m-am uitat ca vulpea la struguri, am cules omeneste si am mancat, pana mi-am descheiat nasturele la pantalonii...deja rad. Vulpea ta, n-avea fazan la subtioara zici, da tre sa ma crezi pe cuvant, ca fazanul meu avea o coada de vulpe... sau era o vulpe pe coada :) Zau, de mai stiu! Cred, ca de la cirese mi se trage :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cirese amare... N-am mancat de ani buni... Da-mi coordonatele, poate ne vedem la anu' in cires. :)

      Ștergere
    2. :) si uite ca trecu anu'...No, ne vedem, in vreun cires?!?

      Ștergere
    3. Tre' sa planificam ceva, ca vad ca asa la nimereala nu se potriveste. :)

      Ștergere
    4. Ma uit la raspunsul tau si rad... fa tu planul, cat timp eu mananc ciresele... :)

      Ștergere
  3. Hmm... Tu-ti dai seama, cata lume sta deja cu creionu-n mana, asteptand coordonatele alea?!
    Putem zice, caa sunt prin Ardeeaal, pee undevaaa?!?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine... Atunci io vin in Ardeal si ma strigi tu cand am ajuns aproape de cires. :)

      Ștergere
    2. :) batem palma... asa ramane!

      Ștergere
  4. "acusi, acusi" ?!? uaaauuuuu.... august, septembrie, octombrie....de erai ardelean intelegeam....:)

    dar esti bine, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uauuu! Chiar atat a trecut?... Nu-s ardelean, da' am suflet de ardelean... :) Dar nu de aia n-am mai scris... Deocamdata is tot pe drumuri si nici unul din ele n-a dus la vrreo padure. Multumesc de intrebare, de bine is bine, ceea ce iti doresc si tie.

      Ștergere
  5. mai sa fie!! ..." da' am suflet de ardelean...:)" ?!?
    am ras sanatos... o fi ospitalier ardeleanu', nu zic nu, pana si camasa ti-o mai da, da' chiar... sufletu' ?!

    no amu ce sa zic... ori voi banatenii sunteti foarte smecheri, ori noi ardelenii... batuti in cap :)
    da totusi... ca o curiozitate: al tau, cel de banatean, unde e?!

    RăspundețiȘtergere