marți, 14 februarie 2017

Focul cu fundu-n sus

Am plecat la pădure. Am un plan precis: o să mă joc cu focul!😀 Nu vă panicați, că merg la zăpadă, nu dau foc la planetă. 
Pe aici zăpada a început să se rărească, așa că, cu ocazia asta am și o scuză să mă duc mai către munte. 
Am ales niște locuri pe unde n-am mai umblat de multă vreme, dar de care mă leagă o grămadă de amintiri... E un sentiment ciudat, parcă parcurg dintr-o dată două poteci. O potecă de unul singur, atent la ce se întâmplă acum; iar altă potecă prin amintiri, retrăind vremuri când poteca asta era plină de glumele unor prieteni care acum sunt departe... O potecă o parcurg prin spațiu iar cealaltă prin timp. Toți avem poteci din astea, dar prea rar mai umblăm pe ele...
Am ajuns. Nici nu știu cum au trecut orele. Zăpada aici e destul de mare. Fagi peste tot și mai rar mesteceni, când și când câțiva pini. Avem de toate, deci să ne jucăm.
Focul ăsta e un foc mai ciudat, se construiește fix invers decât toate focurile care le-ai făcut până acum. Dacă vrei să aprofundezi subiectul caută "upside down fire". Eu i-am zis foc cu fundu-n sus.
upside down fire, layers
Frumusețea stilului ăsta de făcut focul e că merge bine și cu lemne nu neapărat uscate. Prima dată dai zăpada la o parte, câtă poți, bine ar fi să ajungi până la pământ, apoi pe fundul gropii pui două lemne zdravene (1), peste cele două lemne faci un fel de platformă din lemne groase (2), următorul strat de lemne ceva mai subțiri le clădești perpendicular pe primul strat (3), în primele două straturi poți să pui orice fel de lemne, ude, putrede, ce găsești, eu le-am scos efectiv de sub zăpadă. Continui să clădești straturi succesive, din ce in ce mai subțiri până ajungi la 4-5 etaje (4). Ultimele etaje iei lemn cât mai uscat, crăci rămase atârnate prin copaci, știi tu.
fire starting fuel
Acum trebuie să aprinzi un mic foc peste toată această construcție. De aici totul e ca la orice alt foc, strângi vreascuri uscate cât abia să le poți cuprinde în două mâini (5), poți să faci niște franjuri de alea de lemn de le zice "feather sticks" (6), apoi scoți coaja de mesteacăn  și îi dai foc cum poți tu, ori cu o scânteie în grămajoara de coajă râșcâită și pui peste niște fâșii subțiri (7), ori renunți la efectul artistic și scoți bricheta. Transferi tăvița asta arzândă peste ultimul etaj al constructiei, pui franjurile peste (dacă le ai) și vreascurile deasupra de toate astea. Când micul foc răzbește peste grămăjoara de vreascuri (8), poți să te relaxezi. Ai terminat. Adică ai terminat de tot, vreo oră jumate' două, nu mai trebuie să-i faci nimic. 
simple meal
Eu n-am putut să-l las să ardă degeaba. Deci să vă explic planșa de mai sus. Notați! (1) Pâine prăjită, (2) pește mort deasupra de dânsa și ceapă alături, (3) apă fierbinte, (4) cafea. Clar? Ați notat?
Stilul ăsta de construit focul are niște avantaje. Merge bine când nu ai lemne grozav de bune, poți să începi la bază cu putregaiuri, lemne ude și înghețate, iar pe măsură ce te ridici pui lemne tot mai uscate. 
La un foc normal trebuie să faci un pat bun de jar înainte de a adăuga lemne mai puțin uscate, la genul ăsta de foc nu ai grija asta; focul de sus uscă lemnele de sub el și pe măsură ce arde face o pătură de jar care acoperă lemnele mai puțin uscate și le usucă gradual. 
Focul nu are contact cu  solul înghețat sau umed decât la final, iar atunci solul e deja aproape uscat. 
Un alt avantaj e că o dată ce i-ai dat drumul poți să pleci, ca să mai strângi lemne,  să-ți montezi tabăra, ori altceva... 
Cu un pic de atenție, poți să folosești, destul de repede focul direct ca suprafață de gătit fără să mai faci alte construcții.
fire under snow
Sau poți să folosești timpul ăsta în care nu trebuie să te îngrijești de foc, să te gândești la ale tale, stimulat de o cafea, așa cum am făcut eu aici... 
Focul e acolo, în zăpadă. S-a mai afundat un pic, că am dat de un strat de gheață, n-am săpat până la pământ, dar îi merge bine. 
A ținut vreo două ore. Când am plecat încă mai era un pat foarte sănătos de jar, pe care l-am împrăștiat prin zăpadă.
Pare o chestie ciudată să faci focul în felul ăsta, dar e bine să știi că se poate și așa. Dacă dai de greu și nu merge altfel, încercă-l, s-ar putea să te scoată din rahat.


Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!

luni, 30 ianuarie 2017

3 poze, 2 vorbe - Ianuarie 2017


white phase common buzzard (buteo buteo)
O poză în care mi-am pus mari speranțe, cercurile albe din jurul ochilor, care aproape se unesc, fața aparent mai înfundată și penajul ceva mai înfoiat, m-au făcut să sper că e ceva huhurezo-buhă... Dar după un schimb de mesaje cu niște oameni care știu mai multe, a trebuit să accept că e doar un șorecar comun (buteo buteo), probabil juvenil... Părerea majorității suna cam așa: "white phase common buzzard"... Care-i treaba cu "white phase"? E o chestie care trece la maturitate? Habar n-am... Dacă e cineva care știe, spuneți-mi și mie.

Great heron
Iarăși egreta mare, un pic mai de aproape... Ziua e aceeași, balta e aceeași, egreta e aceeași... Asta-i tot.

Eurasian wren
Ochiul boului, o pasăre groaznic de vioaie, care până acum a fost un constant motiv de frustrare... Te lasă să te apropii doar cât să-ți mențină trează speranța că până la urmă o să-i poți face o poză, apoi zvârrr în următorul tufiș - niciodată prea departe... Parcă spune: Hai, hai că poți... Nț, nu de data asta!




Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!

joi, 19 ianuarie 2017

Egreta și fazanul...

Ger... Zăpadă nu. La pădure, o glazură subțire de zăpadă înghețată, acoperă frunzele căzute în toamnă. Combinația asta acoperă toată pădurea cu o scoarță crocantă, care trosnește zgomotos la fiecare pas. Parcă aș călca pe un covor gros de fulgi de porumb. Nu are nici un rost să încerc să mă mișc mai cu atenție; astăzi, în pădure, nu am șanse să mă apropii nici măcar de-un melc.
M-am îmbrăcat un pic cam optimist pentru ce se întâmplă pe aici, dar n-am încă chef să mă întorc acasă... În apropiere sunt niște bălți, care îmi închipui că acum sunt înghețate tun. Cu nițel noroc, poate că acolo o să am parte de vreun prilej să fac o poză. 
Până în zona bălților merg în pas vioi, să-mi pun un pic sângele în mișcare, dar pe măsură ce mă apropii, reduc ritmul și încep să fiu atent pe unde calc. Când ajung în apropierea stufărișului o iau încetișor... De fiecare dată când mă apropii de marginea bălții, mă simt de parcă aș deschide un cadou, nu știu niciodată ce o să zăresc când dau de o răritură în stufăriș și văd suprafața bălții. 
Surpriză: o egretă mare!
Great heron on frozen pond
Bineînțeles n-am știut să-i spun pe nume în clipa când am văzut-o, mi-a fost clar că-i un fel de stârc... E exact ca un stârc cenușiu, numa' că-i alb... Privire rece de reptilă, mișcări eficiente și pline de grație. După ce am făcut un număr liniștitor de cadre și am certitudinea că vreo câteva au și ieșit, încep să mă gândesc că parcă ceva e greșit  în imaginea asta... Parcă o pasăre ca asta ar trebui să fie în țări mai calde... De fapt, cum stau așa nemișcat în stufăriș, simt că și eu ar trebui să fiu în țări mai calde.
În planul secund un fazan bondoc, face o traversare caraghios de pripită peste lacul înghețat. Pentru câteva fracțiuni de secundă cele două păsări atât de diferite sunt în același cadru. Mi se pare atât de bizar că abia mă pot abține să nu râd. 
Great heron and pheasant
Mă gândesc că-i material de-o fabulă aici... 
Egreta, grațioasă, călătorită, ai putea zice școlită, capabilă de un zbor lung împărțit în mai multe etape către un obiectiv îndepărtat, dar foarte rară - fazanul, primitiv dar colorat intens, n-a ieșit din cartier, școlit la partid, capabil doar de zboruri scurte fără noimă, dar abundent. Seamănă cu peisajul politic cu care ne-am obișnuit... Egrete puține sau deloc, fazani grămadă. Da... Păcat, nu pot să mă eliberez de tâmpenii nici aici...
Pe drumul de întoarcere am mai avut parte de un fazan zbuciumat, care a decolat cu mare hărmălaie din niște boscheți foarte aproape de mine, doar ca să se oprească zece metri mai departe, într-o zonă cu zăpadă troienită.
Pheasant in the snow
Pe câmp am mai văzut la mare distanță încă două egrete mari, una din ele părea că are ceva în vizor. Nu am încercat să mă apropii, nici nu cred că aveam șanse.
Mai târziu, acasă, când am găsit ceva vreme să mă și documentez, am aflat că există totuși un mic număr de egrete mari care iernează la noi și că au fost observate cazuri în care vânează mici rozătoare. Din motive care mie îmi scapă, printre oamenii de știință e o mare nehotărâre despre cum ar trebui să-i zică: Egretta alba, Ardea alba sau Casmerodius Albus... Mai multe despre egreta mare găsiți aici, despre fazani găsiți în presă.



Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!

miercuri, 14 decembrie 2016

Ne vedem la anu'.

A mai trecut un an și pentru mine și pentru voi. Doar constat. Nu o să mă apuc să fac un bilanț. Vreau doar să  mulțumesc celor care au ales să petreacă o mică parte din timpul lor, citind acest blog.
Sper că unora am reușit să le aduc aminte că natura e tot timpul undeva pe aproape și nu e nevoie neapărat de mari eforturi și sacrificii pentru a te bucura de ea. 
Poate că o postare de aici v-a dat unora impulsul care vă lipsea să faceți o mică ieșire la pădure. 
Poate că doar v-am determinat să vă opriți  și să contemplați în liniște un colț de natură din fundul curții...
Dacă așa ceva s-a întâmplat, acest an nu a trecut degeaba pentru mine...
Am făcut o mică socoteală și mi-am dat seama că șansele să mai pot să postez aici ceva, în această ultimă lună sunt minuscule, așa că am zis să vă urez mai devreme Sărbători Fericite și Un An Nou Fericit.



Ne vedem la anu'.

miercuri, 30 noiembrie 2016

Coasta Jurasică

Dis de dimineață am trecut în mare grabă printr-un minimarket, am cumpărat tot ce mi s-a părut mie că se poate înghiți fară mari impedimente și mă poate ține cu motoarele turate până mai pe seară. Acu' mă-nfrupt și-mi vin idei cretine de afaceri. Cel mai tare mă amuză un mic cofraj în care-s cuibărite și trase-n țiplă două ouă fierte, gata decojite. Culmea decadenței capitaliste, auzi tu, ouă fierte gata decojite! Cât răsfăț! Ce condiționare către neputință a unei nații care și așa a dus-o prea bine. Dar le-am cumpărat... Deci cine-s eu să comentez? 
Îmi imaginez o linie de decojit ouă, eventual importate gata fierte din China. Poate ar merge și la noi, da' nu așa mecanizat, mai bine cu niște babe...
Stau la soare cu spatele la peretele de calcar, care radiază un pic de căldură, chiar dacă e o zi destul de rece. În spatele meu într-o mică adâncitură, s-a adunat niște sare în urma evaporării apei de mare. 
lunch time, sea salt
Îmi imaginez cum cu mii de ani în urmă ceva homo mai mult sau mai puțin sapiens, își punea și el sare pe bucate, într-un loc asemănător cu ăsta. În vreme ce presar sarea de mare râșcâită din micul bazin natural, pe oul de minimarket, mă gândesc cum gestul ăsta simplu și firesc unește peste timp două momente, despărțite de milenii de istorie.
M-a bătut soarele-n cap... Prea multă filozofie pentru o pauză de masă.
S-a întâmplat sa fiu în Anglia pentru scurt timp și cum e natură la noi, e natură și pe aici așa că am plecat să văd ce-i la ofertă. Azi am ales să parcurg o mică bucată din Coasta Jurasică. Dintr-un orășel cu bere bună Swanage, pâna la Seacombe Quarry, cu o pauză de poze la Dancing Ledge. Am zis că orientarea nu poate fi o problemă, pe o parte e marea și pe cealaltă e dealul... Simplu. Kilometrajul l-am estimat ochiometric de pe diverse hărți online. 
Peisajul e spectaculos, dar oarecum monoton, câteva vechi cariere de piatră abandonate, condimentează traseul și-ți dau ocazia să cobori pâna la apă, în rest faleza e neabordabilă. 
Tilly Whim Caves e un exemplu de astfel de carieră. Bineînțeles totul e închis, blindat, să nu cumva să se accidenteze vreun june în căutare de aventuri... Trist... Aș fi fost curios.😉
paraglider on Jurassic Coast
Pe drum fiecare se distrează cum poate. Unii profită de curenții ascendenți, generați la întâlnirea mării cu faleza stâncoasă.
simple fun
Alții găsesc soluții mai simple... La asta cu gardul, m-as băga și eu...
Pe drum am devenit neobișnuit de încrezător în puterile mele, dar m-am dezumflat rapid și mi-am dat seama că-s doar neobișnuit de prost... Prost informat adică. Deci parcurgeam orele de pe tăblițele indicatoare în maximum 20 de minute... La început am crezut, bineînțeles, că evident le sunt mult superior puturoșilor de britanici și mă mișc ca un semizeu, datorită fondului genetic superior moștenit de la dacii liberi, care după cu știm cu toții erau miezul din dodoașcă... 
miles not hours
Dar trecând pe lângă un grup, care se holba la un indicator, am dedus din discuție, că ceea ce credeam eu că sunt ore sunt de fapt mile...  Mi s-a scurs zâmbetul disprețuitor de pe moacă.
La Dancing Ledge, marea completează periodic apa din micul lac artificial folosit de localnici pe post de piscină. Totul arată ca o minune a naturii, dar e tot o fostă carieră, de unde blocurile de piatră erau încărcate direct pe corăbii. 
little bird
O mică pasare căreia nu știu încă să-i zic pe nume, cercetează toate crăpăturile și micile bazine cu apă de mare.
under a rock
Vegetația pe coasta asta bătută permanent de vânturi, nu e foarte spectaculoasă, dar dacă cauți în apropierea solului printre ierburi, pe lângă pietre, găsești multe chestii fotogenice. Dacă aș știi și cum să-i spun m-aș bucura...
fossil print
Amprentele lăsate de fosilele care fac această coastă faimoasă sunt vizibile peste tot. 
Pe drumul de întoarcere prognoza căreia i-am dat "ignore" de dimineață, m-a ajuns din urmă. Ultimele ore pe drumul de întoarcere am avut parte de o foarte britanică ploaie... Dar după o oră petrecută într-un foarte britanic pub, m-am recuperat... 


Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!

joi, 27 octombrie 2016

3 poze, 2 vorbe - Octombrie 2016


fosil near Seacombe Quarry
Coasta Jurasică, parte dintr-o fosilă, în marginea unui vâlcel, aproape de Seacombe Quarry. Poate într-o zi o să am timp să aflu mai multe, sau poate mă ajută careva...


gray squirrel
Veverița cenușie (Sciurus carolinensis), simpatică, adaptabilă, oportunistă - calități care o ajută să pună stăpânire pe teritorii tot mai întinse în Marea Britanie, în detrimentul veveritei europene (Sciurus vulgarias). În Italia se văd deja semnele unei probleme asemănătoare.

common kingfisher
Pescăruș albastru (Alcedo atthis) pe Insula Brownsea. Nu-i cea mai reușită poză, dar e poza care m-a bucurat cel mai mult. După statistici e o pasăre destul de comună și la noi, dar pentru mine a fost prima întâlnire.

Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!

marți, 27 septembrie 2016

3 poze, 2 vorbe - Septembrie 2016


bittersweet nightshade
Fructele de lăscior s-au copt și arată bine, dar mai bine le lași în pace, nu-s de mâncat.


middle spotted woodpecker
Ciocănitoarea de stejar (dendrocopus medius), aș fi confundat-o cu siguranță cu ciocănitoarea pestriță mare (dendrocopus major), dacă nu era și una din aia cu două crăci mai încolo... Asta are ciocul mai scurt, freza mai punk...


 praying mantis
Călugăriță. Ce să zic? M-a văzut. Ce-o fi fost în capul ei? Poate ceva de genul: "Acu pe bune, te pui în genunchi, te închini... Faci mișto de mine?"




Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!