marți, 27 septembrie 2016

3 poze, 2 vorbe - Septembrie 2016


bittersweet nightshade
Fructele de lăscior s-au copt și arată bine, dar mai bine le lași în pace, nu-s de mâncat.


middle spotted woodpecker
Ciocănitoarea de stejar (dendrocopus medius), aș fi confundat-o cu siguranță cu ciocănitoarea pestriță mare (dendrocopus major), dacă nu era și una din aia cu două crăci mai încolo... Asta are ciocul mai scurt, freza mai punk...


 praying mantis
Călugăriță. Ce să zic? M-a văzut. Ce-o fi fost în capul ei? Poate ceva de genul: "Acu pe bune, te pui în genunchi, te închini... Faci mișto de mine?"




Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!

duminică, 11 septembrie 2016

Ciocănitori la treabă

Poate că postarea asta n-ar trebui să fie una de sine stătătoare, ci mai degrabă o completare la povestea din aprilie "Ciocănitoarea pestriță mare", dar am preferat să o pun separat. 
Deocamdată mă cam împiedic prin programul de editare, așa că dacă aveți ceva de comentat despre editare, nu vă obosiți, sunt conștient de toate stângăciile, dar m-au lăsat nervii și am zis că e de ajuns... 

Poate o dată o să revin cu o editare mai bună, dar la cât de repede învăț eu chestii din astea... reeditarea asta nu va veni prea curând.
Yotuberii adevărați încheie cu ceva de genul LIKE, SHARE & SUBSCRIBE, dar nu e cazul meu... M-aș bucura de LIKE și SHARE, dar nu vă agitați să SUBSCRIBE, că sunt încă traumatizat și nu cred că o să mai pun prea curând ceva pe acolo...


Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!


miercuri, 31 august 2016

3 poze, 2 vorbe - August 2016

buterfly
Fluturele "nu știu să-i spun pe nume, chiar dacă am cartea în mână" (aici aștept sugestii ),  pe o floare de varga ciobanului... E ceva acolo care-i place foarte tare, că nu se grăbește să plece... 



clouded yellow
Fluturele colias croceus se bucură de floarea de trifoi, care-i bună și pentru el și pentru noi. Daca vrei să ciugulesti ceva din  mers, de plictiseală, poți încerca floarea de trifoi.


pasare mica in ploaie
Pasăre care stă liniștită în ploaie ... Nu știu ce e... N-aș băga mâna-n foc dar mie-mi seamănă a privighetoare...  codroș de munte (edit 04.09.2016)



Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!

duminică, 21 august 2016

Pâine pe băț

Căldură mare. Iarăși am ratat plecarea de dimineață. Teoretic e încă dimineața, da' așa mai către prânz. Toate gâzele s-au trezit și-s ocupate. Dacă stau să fotografiez tot ce văd, nu mai ajung la nici o pădure... Încerc să mai ignor din mulțimea de subiecte ce se cer pozate, dar nu-mi prea iese. 
În marginea unui crâng de plopi, un tufiș de vetrice mă atrage cu florile ca niște nasturi galben intens. Vetricea (Tanacetum vulgare) e ușor de recunoscut de departe și greu de confundat cu altceva, de aia mi-as dori să o pot folosi în cât mai multe feluri. Din păcate deși a fost folosită și cultivată multă vreme ca plantă medicinală și chiar condiment, conține un ulei esential care e  toxic. E una din plantele în care proprietatile medicinale și efectele secundare se luptă între ele, așa că pentru mine orice formă de utilizare internă cade. Florile uscate erau folosite des pentru a ține departe insectele, dar uitându-mă la cum se plimbă furnicile pe asta, am ceva îndoieli...

tansy

În pădure e relativ liniște la ora asta; doar ceva pasăre mică cu ciripit metalic, mă dă de gol zburând înaintea mea din copac în copac pret de câteva minute.
Mai merg ceva vreme, doar ca să mă îndepărtez de poteci, după care încep să caut un loc ceva mai deschis unde să pot face un foc și să-mi pun dosul pe ceva buștean. Nu-mi ia mult să găsesc locul perfect. Focul răsare repede, chiar dacă a plouat ieri, sunt destule crengi uscate rămase atârnate prin copaci.
Am venit chitit să fac o pâine, o pâine pe băț. E un aluat fără drojdie căruia nu știu cum să-i zic în românește, pâine nedospită ar fi o variantă... Se cheamă bannock în Scoția, de unde vine și în America de Nord, unde e destul de popular. 
La aluat am folosit o cană de făină (200-250g), o linguriță de praf de copt, 2 linguri ulei de măsline, sare și poate ceva mai mult de jumătate de cană de apă.

bannock ingredients

Aluatul are o grămadă de variante și e destul de iertător, așa că dacă ai chef să-ți folosești imaginația, nu te da înapoi.
Frământatul... Am pus totul într-o mică oală, am adaugat uleiul, am amestecat puțin, apoi am adaugat treptat apă și am amestecat cu lingura de lemn până am ajuns la consistența plastelinei. Aluaturile cu praf de copt nu prea trebuie frămâtate mult. Oată ce ai ajuns la consitența care o vrei, gata cu frământatul, îl lași în pace că-i faci mai mult rău. Am răsturnat aluatul pe o pungă întoarsă pe dos și cu mâinile pudrate cu făină, am început să  formez un fel de vierme lung și ceva mai plat... Apoi au apărut țânțarii și lucrurile au devenit mai intense. Trebuia să formatez viermele, dar trebuia să flecesc și micile bestii, care parcă știau că am altceva de făcut. Până la urmă mi-am scăpat câteva scatoalce făinoase peste mutră, așa că la sfârșitul procesului arătam ca ceva strigoi de holywood. 
Oare dacă-mi făceam o coroniță de vetrice, mă lăsau țânțarii în pace?

bannock dow

Am lăsat aluatul să se odihnească, în timp ce am curățat de scoarță un băț verde de alun. Am pus bățul deasupra focului să se încinte puțin. Apoi am înfășurat aluatul în spirală pe bățul fierbinte. Aluatul parcă se prinde mai bine dacă bățul e bine încintat. Pentru ca să nu se desprindă viermele de aluat de pe băț, trebuie să fi atent să ascunzi dedesubtul spirelor partea de la începutul și sfârșitul spiralei. Strângi un pic cu mâna aluatul pe băț și îl fixezi deasupra patului de jăratec.

bread on a stick

Acuma ai de așteptat. Dacă e de așteptat o cafea ajută, așa că am proptit ibricul într-o margine de vatră. Până-i gata cafeaua, îmi fac de lucru cioplind o scobitoare ca să testez pâinea. Scobitoarea-i pregătită, cafeaua e gata, așa că mă învârt un pic prin preajmă, cu cana în mână, fără să pierd din vedere focul și instalația de copt pâinea. 

cofee and bannock

Liniște-n pădure, niște fluturi zboară dintr-un petic de lumină-n altul și într-un stejar bătrân un țiclean diliu defilează cu capul în jos pe o creangă putredă. Pe țiclean îl știu, nici n-are rost să mă duc după aparat, că știu că numa face mișto de mine. Mai dă-le-ncolo de poze, mai bine mă bucur de cafea. Miroase un pic a pâine... Fuga la foc să mai întorc aluatul și pe partea cealaltă.
Jarul s-a împuținat, dar nu mai e mult până-i gata. Cobor un pic instalația, ca să profit la maxim de ceea ce a mai rămas.

almost ready

Când gătești pe focuri mici totul e mai complicat. Nu îți vine să mai pui pe foc, pentru că vrei să se consume cât mai mult până pleci, să fie nevoie de cât mai puțină apă ca să-l potolești de tot. Dar vrei să și termini de gătit ce te-ai apucat. Ce-ți rămâne de făcut e să aduni cu o vargă jăratecul pe lăngă ce ai de gătit, să cobori țepușe sau ce ai, să sufli din toți bojocii și să încerci să scoți cât mai mult din ce a mai rămas... De data asta mi-a ajuns la limită. Cam așa arată pâinea când e gata.

bannock

Ca să vezi dacă pâinea e coaptă pe dinăuntru poți să faci câteva teste. O înțepi  să vezi dacă nu se prinde aluat din interior pe scobitoare. O ciocănești cu un băț, trebuie să sune un pic a gol. Dacă primele două teste ies bine, împingi pâinea un pic în sus pe țepușă să vezi dacă lasă aluat necopt în urmă. Dacă țepușa rămâne oarecum curată, poți să scoți pâinea. Uite așa arată pe dinăuntru.

bannock

Acuma mai rămane partea cu mâncatul. 
Știu, știu. Vrei să zici că trebuia să prăjesc și un cârnat, că s-ar potrivi numa bine în gaura aia... Ei bine, n-am! Trist, știu... Am plecat la pădure complet nepregătit! Nu-i corect! Nu așa se procedează! Să-mi fie rușine!
Da, da. Bine, bine...
Da', îți mai aduci aminte de uleiul ăla de măsline de la început? A mers perfect! Câte o bucată de pâine proaspătă, atinsă cu un pic de sare și muiată bine în ulei de măsline... O minune! Cafeaua stă caldă, pe ultimii tăciuni încă fierbinți... Țicleanul diliu mă privește invidios...
Raiul!




Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!


duminică, 31 iulie 2016

3 poze, 2 vorbe - Iulie 2016

european common brown frog

Pe malul unei ape repezi, la puțin sub 2000m altitudine, broasca roșie de munte stă pitită în iarbă, dar camuflajul nu o ajută.


rhododendron kotschyi

Început de iulie, smârdarul e în floare. Aici sunt doar câteva petice răzlețe, dar cum n-am mai vazut demult, e motiv de mare bucurie!


Vidal and Gâlcescu lakes

Parâng, lacurile Vidal și Gâlcescu. Vedere din Hornul Lacurilor. Zici că le atingi cu mâna...





Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!


marți, 26 iulie 2016

Două codobaturi


Întotdeauna am crezut despre codobatură că e ceva mare și rău, o ființă care cuibărește mai degrabă în imaginație decât pe marginea unei poteci pe care aș putea eu păși vreodată. Neapărat trebuia să fie mare și neapărat trebuia să aibă o uitătură rea, iscoditoare, tăioasă. De prin care poveste m-am ales cu impresia asta, nu știu să vă spun acuma, dar o să mai caut.
Nu știu în ce fel o fi greșit pasărea asta față de neamul nostru, pe care babă ancestrală o fi agasat-o, dar e plin în folclor de povești urâte despre ea. Ba că ar fi veșnic nesătulă , ba că ar fi furat coada de la o altă pasăre. E într-adevăr mereu în mișcare, în căutare de gâze și nu stă locului defel, dar eu aș zice că-i mai degrabă harnică. Cât despre coadă, da, o flutură tot timpul de parcă ar fi tare mândră de ea, pe la sate se zice că bate din coada, de unde și numele codobatură. 
Mai rău decât atât, ochii de codobatură apăreau și prin "rețetarele" vrăjitoarelor.
În total dezacord cu noi, letonii consideră codobatura albă simbol național. Ce le place lor așa de tare la ea și de ce nu ne place nouă deloc, e greu de priceput. E drept că letonii au și un copac național și chiar și o gâză naționala. 
De unde vine diferența asta de percepție față de natură în general? Nu neapărat diferența între noi și letoni, mai degrabă diferența între felul în care percep natura popoarele din nordul Europei și noi ceilalți. Unul din motive poate fi că popoarele nordice din zona actualelor țări baltice au rămas păgâne, având forme de credințe conectate la natură, ceva mai multă vreme, motiv pentru care au existat Cruciadele Nordice, după ce Cruciadele au devenit nerentabile...
Iarăși s-a făcut târziu... Iarăși delirez... Înapoi la codobaturi.
E frumos că numele își cam păstrează semnificația în majoritatea limbilor, italienii îi zic batticoda, iar englezii wagtail.
Pe la noi sunt mai comune, codobatura alba (Motacilla alba) și codobatura galbenă (Motacilla flava).
Prima dată când am văzut o codobatură albă (de fapt mai multe), coboram către un sat în spatele unei turme de vaci. Codobaturile alergau caraghios de repede prinzând din zbor gâzele pe care vacile le stârneau din iarbă. Stilul ăsta de hrănit în urma turmei le-a atras în unele zone numele de văcărițe.
Am făcut și niște poze atunci, dar nu le mai dau de urmă... Poate revin cu o completare...
Îi place să vâneze pe lângă ape și în locuri deschise.
Motacilla alba
Codobatura galbenă, e ceva mai mică și are coada mai scurtă, dar e la fel de mândră de ea.
Chiar dacă coloritul e cum nu se poate mai diferit, alura, comportamentul și felul de a se mișca sunt izbitor de asemănătoare. Chiar dacă nu ai auzit nimic despre ele, e cât se poate de evident că sunt înrudite.
Motacilla flava
Ambele păsări sunt migratoare și ambele iubesc zonele mai joase din preajma râurilor, sau întinderilor de apă. Codobatura galbenă își face cuib pe sol, iar cea albă folosește scorburi și crăpături naturale în stânci. 

Motacilla flava
Despre codobatura galbenă unii autori spun că ajunge rareori și în zonele de munte, dar I. Simionescu în Fauna României apărută în 1938, îi spune acesteia de-a dreptul codobatură de munte. Micuța din poza de mai sus, pare că se simte destul de bine undeva în preajma altitudinii de 2000m, pe malul unui mic lac. Ce să zic, și eu m-am simțit foarte bine acolo, câtă vreme a fost soare...


Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!






joi, 30 iunie 2016

3 poze, 2 vorbe - Iunie 2016

bee swarm

Într-o seară am dat de astea într-un prun... În dimineața următoare, am făcut un stupar fericit. 
M-am ales și cu un borcan de miere.


syrian woodpecker

Ciocănitoarea de grădină (Dendrocopus syriacus), e evident chiar în grădină...



Mammatus, dacă îi vezi cauți un loc de stat la fereală. Se formează sub norii cumulonimbus, care arată grozav de departe, dar când se dezlănțuie, oricât de pregătit ai fi, tot nepregătit ești. Averse de ploaie, căderi de grindină, vijelii și fulgere, toate sunt legate de cumulonimbus.



Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!