Canionul Sucha Bela, este doar unul din multele canioane amenajate care brăzdează Paradisul Slovac - un parc național din estul Slovaciei, care la prima ochire nu are mare lucru de arătat, dar prima ochire poate fi înșelătoare atunci când e vorba de zone carstice. Sub aparența unor dealuri anoste sunt ascunse, văi înguste, cascade, peșteri - toate accesibilizate de o rețea de poteci bine întreținute. Sucha Bela e probabil cel mai vizitat dintre canioane.
Eu am mers când se îmbina toamna cu iarna și pot să zic că a fost liniște, dar nu a fost pustiu. Pe aici mersul pe munte e mult mai iubit decât pe la noi.
Amenajările "tradiționale" în pasajele nu foarte expuse sunt completate de amenajari moderne în pasajele mai riscante.
În rarele sectoare de vale unde versanții nu sunt foarte abrupți și pădurea mărginește firul apei, sunt șanse să mai vezi și câte-o viețuitoare. Un țipăt de ciocănitoare, un țiclean enervant de iute, sau o veveriță cu ciucuri la urechi. Veverița a ieșit la poză, după ce s-a dat de câteva ori pe după trunchi, tocmai când îmi pierdusem răbdarea și eram pe punctul de a renunța...
Când încep cascadele mai serioase trebuie să bag teleobiectivul în rucsac, pentru că o să am nevoie de toate mâinile. Cea mai mare cascadă are aproape 30 de metri, din câteva segmente. Aici niște mănuși de lucru sunt tare bune, mai ales atunci când unele trepte sunt poleite cu gheață. O pauză de ceai e binevenită - locul merită admirat în tihnă câteva minute. Zgomotul cascadei nu domină peisajul, pentru că debușează într-un sector de vale destul de deschis.
Mănușile de lucru mi-au prins bine. În canion sunt foarte multe mici traversări de făcut, așa că în funcție de nivelul apei, niște ghete ceva mai rezistente la apă sunt de dorit. Nu sunt probleme de orientare. Potecile prin canioane se parcurg doar în urcare, coborârea trebuie făcută pe altă rută.
Sper că de Crăciun v-a fost bine.
Să aveți parte de un an nou măcar un pic mai bun.
Ne auzim la anu'.
Haideţi pe afară și aveți grijă de voi!
