CiupercuTZe... (2)

Bureţi de soc

Așa cum am promis într-o postare anterioara, revin cu o postare despre bureții de soc.

Astă iarnă când am dat de ei, habar nu aveam ce erau, dar am simțit, din adâncul ființei mele, o nevoie inexplicabilă să iau la bobârnace fiecare individ din ditamai mănunchiul. Da, dacă ești clăpăug, nu vrei să mă ai pe aproape... Când vine vorba de bobârnace sunt ambidextru, chiar acum când scriu asta cu imaginea în față, abia mă pot abține...

Așa că atunci când am aflat că le mai zice și urechiușe sau urechea Iudei, totul a căpătat sens. Povestea spune că Iuda după ce a încasat cei 30 de arginți pentru trădarea lui Isus, a fost copleșit de remușcări și s-a atârnat de o cracă de soc... Proastă alegere socul. Proastă alegere și trădarea... Da' în viață totu-i despre alegeri și tot timpul avem de ales... Denumirea latinească e auricularia auricula, asta dacă vrei să mai cauți informații despre ei, pentru că sunt mult mai multe de aflat decât spun eu aici.

Crește pe ramuri și truchiuri de foioase, până acum am văzut pe soc și pe jugastru. O poți găsi izolat sau în grupuri. E greu de confundat cu altceva, chiar seamănă cu o ureche. Culoarea e brună, are tot felul de cute care converg către partea care e prinsă de copac, partea interioară (căușul), e mai strălucitoare, iar partea exterioară are un aspect catifelat. O poți găsi tot timpul anului. Ciudat e că acuma, că știu de ea, o văd peste tot și până acum n-am văzut-o deloc... 

Din mănunchiul din iarnă am luat doar două urechi că nu știam ce sunt. Imediat ce am aflat că pot fi mâncate crude, am și mușcat din una... E nașpa. E ca și cum ți-ai mușca o beșică, numa' că nu te doare... N-are nici un gust. Învelișul are un pic de consistență, cam ca un șoric extrabine fiert, apoi conținutul gelatinos ți se scurge în gură și te întrebi ce Iudă te-a mânat de la spate să faci asta... Nu mă înțelegeți greșit, gustul nu e rău, pur și simplu lipsește. E genul ăla de mâncare, care intră la categoria: asta avem, asta mâncăm...

Bucata care am pus-o la uscat s-a tot micșorat până a dispărut. Când am vrut să văd cum se rehidratează, n-am mai găsit-o... Probabil a zburat-o vreun curent de pe raft și cineva a luat-o pe post de gunoi.

Zilele astea am mai dat de un mănunchi, pe un jugastru uscat și încă unul aproape accesibil, pe o creangă căzută, dar rămasă atârnată între doi copaci. M-am luptat cu ea o vreme să o dau jos și m-am ales cu destui bureți cât să umple o tigaie.

Ajuns acasă, am ciopârțit repede bureții în bucăți inegale, da' multe, apoi i-am aruncat, pofticios, într-o tigaie cu ulei încins... Proastă alegere!!! V-am zis că-s plini de gel. Au început să sară peste tot,  zburau bucăți de urechi în toate direcțiile. Am pus repede un capac peste tigaie și în vreme ce mă uitam înspăimântat la capacul care zdrăngănea de parcă era posedat, m-am gândit să exorcizez toată tărășenia aruncând două ouă peste. A funcționat. S-a mai liniștit nebunia din tigaie și am reușit să mă apropii și să amestec un pic în ea. Ceea ce a ieșit, în Banat s-ar numi găigană, în restul țării e papară sau jumări de ouă... Deci, gaigană cu bureți de soc. Nu-i o combinație fantastică, bureții de soc nu au câștigat nici un pic de gust prin prăjire și nici nu au împrumutat nimic din gustul ouălor. Cum să vă spun, iei o gură și te bucuri de gustul bun de ouă prăjite și când ție lumea mai dragă, pac, ți se sparge o pungă de gel insipid în gură... O experiență interesantă. 

Probabil ar merge mai bine într-o mâncare unde bureții de soc ar fierbe mai multă vreme alături de alte ingrediente, astfel ar lua ceva din gustul acestora și poate ar ieși ceva chiar bun... Până atunci, dacă ai de mâncare doar două ouă și vrei să-ți simți burta la fel de plină ca după patru ouă, fă ca mine.

Uite niște link-uri:

http://en.wikipedia.org/wiki/Auricularia_auricula-judae

http://www.mushroomexpert.com/auricularia_auricula.html

http://ciupercar.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=220

Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!