Cu hamacul în iarbă...

Mi s-a făcut dor de-o noapte în hamac, și de vreme ce o dat un pic căldura m-am apucat să-mi fac bagajul. Am pus de toate o dată, dar mâncare am pus de două ori... Nu, nu-s precaut, sunt doar uituc... E un fel de uitare selectivă, fac așa doar cu mâncarea și uneori cu hainele... Am niște conserve care au călătorit așa de mult că i-ar face pe unii invidioși... Dacă tot sunt doar eu singur cu calculatorul, pot să recunosc liniștit că am și niște izmene care au văzut mai des locuri faine de întins cortul, decât părți din anatomia mea... Dar e bine, că atunci când o dai în bară e mai bine să ai ce mânca și în ce te schimba. Și, da, eu o dau în bară. N-o dau rău, dar o dau des... Secretul e să încerci să scoți ceva bun  din fiecare chestie care n-a ieșit cum ai plănuit-o.

Am ajuns la locul de campare destul de târziu și am trecut foarte repede prin toate cele câteva locuri în care îmi închipuiam că ar fi fain să stau, nu era nimeni să mă deranjeze, dar era mult prea mult gunoi... E deja o chestie pe care nu o mai pot suporta... Pe valea asta, împreună cu mulți alți prieteni, am strâns deja gunoaiele de atât de multe ori, încât sunt convins că în viața asta, într-o societate ca a noastră, orice secundă pe care o petreci încercând să cureți vreun colț de natură, e o secundă irosită. Așa că am găsit un alt loc nu chiar așa de bine pus, dar curat... O singură problemă cu locul ăsta, n-are al doilea copac... Am tot căutat soluții, dar împins de la spate de o adunătură de nori negrii care se apropiau repejor, mi-am adus aminte că hamacul meu, un DD-Frontline, are și opțiunea să-l întinzi pe jos, cu  izolirul băgat într-un fel de plic și sita ridicată cu niște elastice. Dacă ai și o foaie de cort (tendă) să întinzi peste, ești ca în cort. Eu am o foaie aprox 3x3m de la Begadi, care nu a prins cine știe ce ploi, dar acum o să aflu ce-i de capul ei... Am în cap limpede ce-i de făcut și împins de la spate de ploaia  ce se apropie mă apuc de lucru, că na' dacă na-i cort, ai un pic de lucru. Două vergi de alun tăiate și curățate, legate în vârf alăturat, strâns în draci, încă 5-6 ture de sfoară între vergi, strâns în draci si-un nod plat.  Vergile crăcănate și avem un cadru în "A". Nod la copac, cordelina (paracordul) trecut prin găicile de pe mijlocul foii de cort, câțiva pași să fie loc, nod cabestan pe una din vergile cadrului, vergile înfipte în sol și apoi cu aceeași cordelină, întins totul cu un țăruș bine înfipt.

Foaia de cort întinsă  lateral cu țăruși de alun, direct în găicile laterale, câte-un bolovan pe colțuri să n-o ridice vântul și adăpostul e gata. Hamacul întins înăuntru si fixat pe sol, plasa ridicată și deschisă cu niște mici vergi de alun și niște sfoară prinsă oblic de cordelina principală, sacul de dormit băgat înăuntru și totul e gata... Acu' poate să vină și niște ploaie, da' nu multă că m-am pus pe malul apei...

Dimineața, după o noapte cu ploi destul de serioase am un pic de soare, cât să fac niște poze... Am făcut focul și seara, dar n-a mai rămas nimic folosibil din el, așa că aprind repede altul cu un braț de vreascuri pe care le-am dosit sub tendă...

E bine cu vreascurile sub tendă, dacă îți faci un obicei din asta, o să-ți fie bine. Focul a pornit repejor și în câteva minute ardea fară probleme și lemnele mai ude. Am încropit un mic dejun copios și pe când savuram un ceai, niște tunete m-au băgat iarăși în viteză.

Apuc să fac rucsacul, dar las  tenda întinsă că deja trăznește aproape și e clar că nu pot să o iau încă din loc... Întins sub tendă, rezemat de rucsac mă uit un pic neliniștit la ce se întâmplă pe afară... Vântul aproape că lipește tenda de mine și zguduie o vreme toată instalația, de plouat plouă de rupe, deja trăznetele sunt fix aici, fulgerul și tunetul sunt totuna... Moț peste toate astea se pune și grindina, de fapt măzăriche, ca să fiu exact... La carte zice gheața până în 5mm e măzăriche, iar peste 5mm e grindină.  Așa-i zice mă, nu râde!

După încă juma' de oră aud ciripit de păsărele, semn că undeva au văzut ele o gaură în cer, sau măcar o parte mai luminoasă... Ploaia e gata, mai cade doar de pe copaci, așa că ies să văd și eu care-i treaba. Tenda a rezistat foarte bine, dar păsăricile alea m-au mințit... Asta e doar o pauză, mai vine o tură. Nu mai am răbdare de încă un episod, așa că strâng repede tenda udă și o împachetez destul de aproximativ, sub capacul rucsacului, pun rucsacul în cârcă, arunc pelerina peste și o iau liniștit către casă...

Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi!